Ziua meaAstăzi e ziua mea: de mâine nu voi mai fi sugar, ci copil mic.
Mama mi-a făcut un tort cu un chip vesel pe el, ochii-i verzi din kiwi, gura-i din măr şi nasul dintr-o bomboană de ciocolată, toate astea mi-au arătat că şi cei mari se pot distra copilăreşte. Nostim, de altfel, lângă nasul de ciocolată am găsit înfiptă cifra "unu" din ceară albă, care pe deasupra se mai şi aprindea şi pe care n-am ştiut s-o sting. Problema cu stinsul fiind rezolvată de mama, am început să înfulecăm toţi din tort bucurându-ne de firicelele de morcov şi bucăţile de ananas, dar mai ales de aroma de scorţişoară.
Părinţii mei mi-au mai dăruit şi o plimbare prin parc. Acolo am văzut multe ciori şi am auzit lătrând nişte câini foarte drăguţi. De asemenea, ne-am întâlnit cu Maria şi fiul ei, Robert. Petrecuseră Revelionul foarte bine, ca şi mine, de altfel. Deşi am dormit devreme, iar la miezul nopţii, când a fost bombardamentul de petarde, părinţii mei mi-au mărturisit că dormeam dusă, am avut plăcerea de a constata că anul în care fusesem bebeluş se dusese, iar vremurile noi mă aşteptau.
La mulţi ani tuturor, deci şi mie!